Când a venit în Write the Truth, Ioana nu mai era la început de drum în dezvoltarea personală.
Făcuse deja zeci de cursuri, terapii, retreaturi, explorări.
Știa multe, dar simțea că există ceva în ea la care nu poate ajunge – un loc interior pe care niciun proces de până atunci nu îl atinsese.

Acel loc s-a deschis prin scris, folosind principiile Write the Truth.
Prin simplul gest de a așeza adevărul pe hârtie, fără mască, fără public, fără nevoie de validare.

„În 15 ani de terapie și dezvoltare personală, nu am ajuns la părțile din mine la care am ajuns prin scris.”

La început, a fost greu.
Durerea nespusă s-a așternut în cuvinte, iar procesul a fost – cum spune ea – „horror, dar real.”
Un proces de disecție a sinelui, în care a învățat să vadă și să accepte acele fragmente pe care ani la rând le-a ascuns sub mască.

Prin scris, Ioana a descoperit o parte din ea pe care o respinsese mereu: nevoia de control, rigiditatea, efortul constant de a părea „adecvată”.
Dar în loc să o mai nege, a început s-o integreze.

„Scrisul mi-a dat voie să nu mai maschez ce sunt.
Să las corpul să respire. Să las adevărul să fie acolo,
chiar dacă nu e frumos.”

Această acceptare a fost începutul reîntregirii.
Pentru că oricât de mult ne-am cosmetiza, oricât ne-am perfecționa,
părțile neacceptate ne țin despărțiți de noi înșine.

Scrisul a devenit pentru Ioana un spațiu de reglare emoțională profundă și de credință în umanitate:
A descoperit, în cadrul grupului, că nu e singură.
Că oamenii nu fug de ea, ci se regăsesc în vulnerabilitatea ei.
Că nu trebuie să fim perfecți ca să putem avea conexiune.

„Am redobândit încrederea în oameni.
Am văzut că putem fi aproape unii de alții chiar și când suntem rupți.”

Astăzi, Ioana spune că procesul i-a schimbat viața nu prin magie,
ci prin adevăr.
Prin capacitatea de a se vedea întreagă – și frumoasă în imperfecțiune.