Adevărul este că foarte mulți dintre noi nu au crescut în medii susținătoare ci dimpotrivă, am trăit în contexte difuncționale, în familii și cu părinți care nu au știut și nu au putut să ne susțină și să ne ofere ce aveam nevoie.
Mulți dintre noi am crescut în teamă, tensiune, într-o permanentă stare alertă, în medii în care s-a simțit că e periculos să fim noi înșine. S-a simțit și a fost periculos să simțim ce simțim, să vedem ce vedem, să ne rostim adevărul personal, a fost riscant să fim cine eram de fapt.
Așa că am învățat, fără să ne dăm seama, să ne ascundem emoțiile, să le controlăm, să le reprimăm, să punem deoparte părți din noi ca să nu deranjam, ca să nu nu avem de pierdut, ca să nu ne luăm bătaie, că să nu intram în încurcătură, ca să ne adaptam, ca să nu fim excluși, ca să aparținem.
Pentru că ne-am format și am crescut în energie de „trebuie”, într-un context în care totul se cerea și nimeni nu ne-a întrebat ce simțim, ce vrem și cine suntem noi de fapt, pe parcurs am ajuns să uităm cine suntem. Nu mai spun de situațiile de abuz în care deconectarea de propria persoană și propriul adevăr se realizează instant.
Majoritatea dintre noi am crescut în energia lui „nu se poate”. Ni s-a spus că e periculos să visezi prea mult, că e rușinos să plângi, că e egoist să alegi pentru tine.
Nu am avut resursele să verificăm dacă asta e adevărat și am luat de bun ce ni s-a zis. Așa am învățat neputința. Am învățat să trăim în supraviețuire, să ne construim ziduri interioare care să ne protejeze de durere, dar care, încet-încet, ne-au separat de viață, de lume și cel mai grav – de noi înșine.
Ai devenit bun la a funcționa, la a părea bine, la a duce orice și oricât.
Ai fost admirat pentru cât poți, pentru cât reziști, pentru cât control ai. Și, fără să îți dăi seama, ai început să confunzi controlul cu puterea.
Dar controlul nu este putere. Controlul este frică.
Puterea nu e despre a fi tare sau de neclintit, așa cum ni s-a spus. Nu e despre a ține totul în tine, a avea mereu răspunsul potrivit sau a merge înainte oricât ar durea.
Puterea e să vezi ceea ce este. Să te accepți așa cum ești în mod real, dincolo de măști, cu tot cu frici, cu răni, cu nesiguranțe, cu durere, cu tot ce e. Ăsta e punctul zero din care începe adevărata transformare și de aici apr și rezultatele.
Puterea personală vine cu sentimentul că nu mai e nevoie să controlezi totul ci să folosești propriul context și propria energie ca să construiești și să trăiești ceva al tău – din interior către exterior.
Modul durează aproximativ 2 luni și este compus dintr-o serie de 6 Ateliere săptămânale, Online, pe Zoom.
Aici folosești principiile Write the Truth și te întorci radical către tine. Ridici preșul și te uiți cu onestitate la ce anume se întâmplă în interiorul tău și în viața ta pe ariile importante din viață – Relația cu sine, Relația cu corpul, Relația cu banii, Relația de cuplu / Iubirea romantică / Sexualitatea, Relațiile de familie.
Într-un cadrul sigur emoțional, ghidat de Alex și susținut de un grup de oameni onești care fac aceeași muncă onestă și profundă cu sine, te uiți și vezi ce se află sub măștile și sub mecanismele de adaptare pe care le-ai construit pentru a supraviețui.
Observi dinamicile din spatele aparențelor. Înțelegi cum anumite aspecte din anumite arii de viață influențează alte aspecte din alte arii de viață. Înțelegi de ce lucrurile sunt așa cum sunt în viața ta – nimic nu e întâmplător. Descoperi de ce nu ai depășit anumite blocaje până în acest moment sau de ce ajungi din nou și din nou în aceleași locuri, când ceea ce vrei de fapt este să evoluezi, să te poți bucura de viață și să trăiești în termenii tăi.
Lucrezi alături de persoane determinate să se întoarcă cu fața către propriul sine cu onestitate vulnerabilitate și curaj. Asta ajută enorm și face procesul mai plăcut și mai ușor.
În Modulul 2 intri în contact cu ceea ce îți dorești de fapt. Cu resursele, talentele și potențialul tău.
Timp de 2 luni te vei uita cu onestitate la fiecare arie de viață și vei descoperi ce vrei, cum îți dorești să trăiești și cum vrei să fie viața ta de fapt.
Te ghidez și aici cu o structură simplă dar profundă de lucru. Așa cum ne este greu să scoatem de sub preș anumite adevăruri inconfortabile sau dureroase – tot așa ne este greu să scoatem la suprafață visuri, dorințe, obiective și nevoi. Pentru că la un moment dat ne-au fost interzise sau s-a simțit ca un pericol să ne dorim ceea ce ne dorim, să fim cum vrem să fim, să facem ce vrem să facem.
Pentru a ne adapta a fost nevoie să tăiem și să exilăm părți din noi. Să renunțăm la dorințele, visuri și nevoi. Am îngropat acolo, odată cu ele și bucăți întregi din cine suntem și odată cu ele ne-am îngropat acolo talente, resurse, bucuria de a trăi și foarte multp energie vitală căreia i-a fost interzis să se exprime în felul ei propriu.
Acum te voi ghida să le scoți la suprafață prin scris și prin lucru cu grupul.
Nu contează dacă crezi că se poate sau nu, dacă crezi că meriți sau nu, dacă crezi ca ai sau nu abilitățile necesare să obții ce vrei.
Folosești principiile Write the Truth, urmezi exercițiile de ghidare și scoți la iveală cine esti de fapt. Aici nu săpăm după „rahat” sau durere. Săpăm prin scris după cine suntem de fapt. Nimic nu e pierdut. O parte autentică și vie din noi așteaptă să fie văzută și scoasă la iveală
Nu trebuie să știi „cum se face”. Nu e nevoie să fi scris vreodată. Am toate instrumentele. E nevoie doar să fii dispus să te întâlnești cu tine, acolo unde ești acum.
În Programul de 4 luni Write the Truth folosim un proces în 4 piloni extremi de profuzi, care te conduc natural de la suprafață la profunzime.
Scrisul conștient are o bază clară în neuroștiință.
Când scriem, activăm simultan două zone esențiale ale creierului: cortexul prefrontal, responsabil pentru rațiune, analiză și conștiență, și amigdala, centrul care gestionează emoțiile și răspunsul instinctiv.
În mod obișnuit, când suntem copleșiți emoțional, cortexul prefrontal se „deconectează”, iar amigdala preia controlul – de aici reacțiile automate, impulsurile și senzația de pierdere a controlului.
Scrisul creează o punte între aceste două zone.
Pe măsură ce cuvintele curg, emoția brută capătă formă, iar mintea începe să o proceseze.
Ceva se ordonează. Intensitatea scade. Apare o stare de reglare emoțională naturală, prin care reușim să vedem cu claritate ce se întâmplă în noi, fără să ne identificăm complet cu emoția.
Atunci când scriem despre o experiență dificilă, creierul o rescrie la propriu.În loc să rămână o amprentă de durere, devine o poveste înțeleasă, integrată.
Ești în permanență înconjurat de oameni care, la fel ca tine, aleg să se uite în interior. Se creează o comunitate vie, sinceră și curajoasă, iar fiecare poveste deschide o altă poartă spre înțelegere.
Oamenii se ascultă, se oglindesc și se susțin. În timp, realizezi că transformarea se întâmplă și atunci când doar asculți.
Când vezi că nu ești singurul care simte și trece prin provocări, te relaxezi. Când vezi curajul altora – îți crește propriul curaj.
Grupul devine o rețea de sprijin și de umanitate.
Folosești principiile pe care și le predăm, urmezi structura de ghidare și obții rezultate. Scopul oricărui proces de lucru cu sine sunt rezultatele în viața reală.
În acest proces, Alex este prezent în fiecare etapă. El creează direcția, cadrul și ritmul potrivit pentru tine. Prin întrebări, exerciții și claritate, te ajută să pătrunzi dincolo de aparențe și să rămâi conectat la ceea ce contează cu adevărat.
Metoda aduce siguranță și încredere – sentimentul că poți merge mai adânc pentru că ești însoțit de un ghid care a făcut el însuși acest drum dificil de întoarcere către sine.
E una dintre cele mai valoroase părți ale programului, pentru nu ești lăsat să te descurci singur.
Pe tot parcursul celor patru luni, îl poți suna pe Alex oricând simți că te blochezi, că ai nevoie de claritate, de o direcție sau suport. Nu există limită. Nu există „program de lucru”. Există prezență.
Îți răspund personal, te ascultăm, îți pun întrebările potrivite, îți ofer un exercițiu personalizat care te transportă dincolo de blocaj.
Suportul ăsta e ce face ca procesul să funcționeze.
Este acel moment în care, în loc să te pierzi în confuzie, ridici telefonul și spui ce simți. Și de cealaltă parte e cineva care înțelege. Care știe cum e să treci prin asta. Care te ajută să mergi mai adânc, fără să te pierzi.
Adevărata transformare nu se întâmplă în izolare, ci în conexiune cu alți oameni.
Când a venit în Write the Truth, Ioana nu mai era la început de drum în dezvoltarea personală.
Făcuse deja zeci de cursuri, terapii, retreaturi, explorări.
Știa multe, dar simțea că există ceva în ea la care nu poate ajunge – un loc interior pe care niciun proces de până atunci nu îl atinsese.
Acel loc s-a deschis prin scris, folosind principiile Write the Truth.
Prin simplul gest de a așeza adevărul pe hârtie, fără mască, fără public, fără nevoie de validare.
„În 15 ani de terapie și dezvoltare personală, nu am ajuns la părțile din mine la care am ajuns prin scris.”
La început, a fost greu.
Durerea nespusă s-a așternut în cuvinte, iar procesul a fost – cum spune ea – „horror, dar real.”
Un proces de disecție a sinelui, în care a învățat să vadă și să accepte acele fragmente pe care ani la rând le-a ascuns sub mască.
Prin scris, Ioana a descoperit o parte din ea pe care o respinsese mereu: nevoia de control, rigiditatea, efortul constant de a părea „adecvată”.
Dar în loc să o mai nege, a început s-o integreze.
„Scrisul mi-a dat voie să nu mai maschez ce sunt.
Să las corpul să respire. Să las adevărul să fie acolo,
chiar dacă nu e frumos.”
Această acceptare a fost începutul reîntregirii.
Pentru că oricât de mult ne-am cosmetiza, oricât ne-am perfecționa,
părțile neacceptate ne țin despărțiți de noi înșine.
Scrisul a devenit pentru Ioana un spațiu de reglare emoțională profundă și de credință în umanitate:
A descoperit, în cadrul grupului, că nu e singură.
Că oamenii nu fug de ea, ci se regăsesc în vulnerabilitatea ei.
Că nu trebuie să fim perfecți ca să putem avea conexiune.
„Am redobândit încrederea în oameni.
Am văzut că putem fi aproape unii de alții chiar și când suntem rupți.”
Astăzi, Ioana spune că procesul i-a schimbat viața nu prin magie,
ci prin adevăr.
Prin capacitatea de a se vedea întreagă – și frumoasă în imperfecțiune.
Scrisul devine doar pretextul prin care te apropii de puterea ta, de acea forță vie, pe care o ții sub control.
E un proces simplu, dar viu: respiri, te așezi, scrii și începi să te auzi din nou.
Pe măsură ce cuvintele se aștern, totul se limpezește – gândurile, emoțiile, drumul.
Și atunci realizezi că, oricât de departe ai mers, drumul înapoi către tine a fost mereu aici, așteptând o singură propoziție sinceră ca să înceapă.